
Prima carte cu care incep este cea care a stat la baza numelui meu de "scena": Lorelei de Ionel Teodoreanu. Daca o cititi puteti afla cum ma cheama de fapt :P
Ceea ce frapeaza din primele pagini este numarul exagerat, parerea mea, de metafore, explicatii hiperbolice si o doza de lirism pe care nu te astepti sa o regasesti intr-un roman. Daca cumva te asteptai da atunci cand citesti sa poti picta in minte tabloul in care activeaza personajele, iar dialogurile sa fie omniprezente, iti dai seama dupa maxim 10 pagini ca te-ai inselat.
Scenele sunt descrise si in cele mai mici detalii si pentru a da o imagine cititorului cat mai aproape de ceea ce trece persoanajul in acel moment.
Cat despre dialoguri... pot spune ca la acest capitol cartea m-a dezamagit si consider ca dialoguri mai lungi decat 3-4 replici ar fi dinamizat mai mult romanul care este oricum greoi din cauza metaforelor in exces.
Daca din ce ai citit pana acum te-ai hotarat sa nu citesti cartea, iti spun ca faci o mare greseala.