vineri, 15 mai 2009

Lorelei a lui Teodoreanu


Prima carte cu care incep este cea care a stat la baza numelui meu de "scena": Lorelei de Ionel Teodoreanu. Daca o cititi puteti afla cum ma cheama de fapt :P

Ceea ce frapeaza din primele pagini este numarul exagerat, parerea mea, de metafore, explicatii hiperbolice si o doza de lirism pe care nu te astepti sa o regasesti intr-un roman. Daca cumva te asteptai da atunci cand citesti sa poti picta in minte tabloul in care activeaza personajele, iar dialogurile sa fie omniprezente, iti dai seama dupa maxim 10 pagini ca te-ai inselat.

Scenele sunt descrise si in cele mai mici detalii si pentru a da o imagine cititorului cat mai aproape de ceea ce trece persoanajul in acel moment.

Cat despre dialoguri... pot spune ca la acest capitol cartea m-a dezamagit si consider ca dialoguri mai lungi decat 3-4 replici ar fi dinamizat mai mult romanul care este oricum greoi din cauza metaforelor in exces.

Daca din ce ai citit pana acum te-ai hotarat sa nu citesti cartea, iti spun ca faci o mare greseala.


Desi nu este genul meu cartea m-a uimit in multe privinte. Puterea de a tine in suspans cititorului este uimitoare, arta de a prezenta actiunea pe mai multe planuri in acelasi timp cuprinde cititorul si parca il tine de gat, cu ochii atintiti. Totodata, interesant este si modul in care descrie toate framantarile interioare ale personajelor.

Trebuie sa recunosc ca eu citesc cel mai mult atunci cand circul cu metroul, dar aceasta carte a reusit sa ma faca s-o citesc si acasa, atat de mult m-a prins.

Nu o sa incep sa povestesc cartea, deoarece nu asta e rostul postului, ci sa va atraga, sa va determine sa deschideti cartea. Va recomand totusi sa ii acordati cel putin primul capitol, pana sa renuntati, desi aceasta parte este cea care creeaza intriga.

In principal, cartea descrie viata personajului principal, o tanara fata, de la inceputul vietii pana la final. Totusi, moartea Lorelei nu inseamna finalul romanului, ci ea continua sa fie in centrul atentiei prin intermediul gandurilor pe care le au celelalte personaje.

Inceputul: Trenul se opri lenes, cu un fumator posomorat la fereastra compartimentului de clasa intai.

Gara mica
.

Finalul: Porni brusc spre Dunare.
"Spre"?

"La"?

"In"?

Intrebarile aveau o sacadare de dans scheletic.
"In".

Caci numai asa putea scapa de femeia care se tinea dupa el ca un cane flamand dupa o bucata de carne cruda.


Inceputul nu uimeste, asa cum am mai spus, trebuie sa ii acorzi cel putin 20 de pagini ca sa te prinda si o va face fara sa iti dai seama. Finalul insa este izbitor. A trebuit sa citesc de trei ori sa-mi dau seama ce s-a intamplat de fapt.

Am ajuns in pana de idei sa va conving sa cititi cartea, dar va zic: Merita!

Ne mai citim

4 comentarii:

  1. foarte buna cartea!chiar merita citita....

    RăspundețiȘtergere
  2. salut..
    am citit Lorelei cand eram mai micuta.. nici nu stiu cati ani aveam.. acum imi pare a fi un timp.. mitic, atemporal, nu pot gasi cronologia ;)) Poate eram clasa a 6-a.
    Nu tin minte prea multe amanunte, dar stiu ca m-a impresionat atunci.
    Am avut un soc in momentul in care am descoperit "porecla" lui Lorelei, adica Luli. Asa ma alinta si pe mine familia si prietenii mai apropiati :)
    nu tin minte alte nume din pacate. Eram curioasa pe tine cum te cheama. Citind ce ai scris la inceput, cuvantul "coincidenta" mi-a trecut prin minte. :P
    O seara placuta !

    RăspundețiȘtergere
  3. O carte care mi l-a descoperit pe Ionel Teodoreanu. Nu cred ca aceasta carte poate dezamagi :)

    RăspundețiȘtergere
  4. buna Lucia, stii cumva unde as putea sa gasesc cartea online ori in format kindle? eu calatoresc extrem de mult si nu gasesc carti scrise in limba romana pe care sa le pot cumpara in format digital. multumesc si felicitari pentru blog :) Cu drag, G.

    RăspundețiȘtergere